Făurar de amăgiri
De poți în clipa de sfârșit să-mi curmi cumplita-mi suferință
Căci eu , hoinar de-al lumii largi, am iubit frumoasa-mi tară
Un chin ,ce-n graba sa ma ucide-n proxima ei nestiință
Eu rămân aici acum si langă tine in lupta-mi neîntreruptă
Aud citesc si văd dar nu înteleg de ce nu răzbat in noi mandrii
Sunetele lui Enescu ce cad sub umbre albastre stravezii
Versurile-n valuri furtunoase ce vă ating inimile zi de zi
Imaginile lor pline de furii străbat pamânturi ori păduri
Iar tu , tu esti tot ce ei au putut atinge fară să se destrame
Să pot sa simt în tine cilpele-n margele în toiul vieții mele
Este o dorință arzătoare căci ei prin tine renasc drept stele.
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere